hition (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (
Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
magh. hitvány „subțire, rău”.
hition (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hitión (hitioánă), adj. – Slab, uscățiv. –
Der. hiteo(a)n, vition. Mag. hitvany (DAR).
hition (Dicționaru limbii românești, 1939)hitión, -oánă adj. (ung.
hitvány, slab).
Mold. Trans. Slab, slăbănog:
vite hitioane. – Și
vition (ca
viclean din
hiclean).
hition (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hitión (-ti-on) adj. m.,
pl. hitióni; f. hitioánă, pl. hitioáne