historiogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTORIOGRÁMĂ, historiograme, s. f. Grafic care consemnează evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă (
3). [
Pr.:
-ri-o-] – Din
fr. historiogramme.historiogramă (Dicționar de neologisme, 1986)HISTORIOGRÁMĂ s.f. (
Statist.) Grafic reprezentând evoluția în timp a unui fenomen; cronogramă. [Pron.
-ri-o-. / < fr.
historiogramme, cf. gr.
historia – istorie,
gramma – scriere].
historiogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTORIOGRÁMĂ s. f. cronogramă (3). (< fr.
historiogramme)
historiogramă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HISTORIOGRÁMĂ (‹
fr.; {s}
gr. historia „istorie” +
gramma „scriere”)
s. f. (
STATIST.) Grafic construit în coordonate rectangulare, având pe axa absciselor scara timpului, iar pe axa ordonatelor scara valorilor; folosit pentru reprezentarea grafică a seriilor dinamice. Se mai numește și cronogramă.
historiogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)historiográmă (-ri-o-gra-) s. f.,
g.-d. art. historiográmei, pl. historiográme