histoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din
fr. histothérapie.histoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)HISTOTERAPÍE s.f. (
Med.) Tratament al unor boli cu ajutorul a diferite țesuturi. [Gen.
-iei. / < fr.
histothérapie, cf. gr.
histos – țesut,
therapeia – tratament].
histoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli bazat pe extracte tisulare. (< fr.
histothérapie)
histoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)histoterapíe s. f.,
art. histoterapía, g.-d. histoterapíi, art. histoterapíei; pl. histoterapíi