histotom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTOTÓM, histotomuri, s. n. Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. – Din
fr. histotome.histotom (Dicționar de neologisme, 1986)HISTOTÓM s.n. (
Biol.) Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. [< fr.
histotome, cf. gr.
histos – țesut,
tome – tăiere].
histotom (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTOTÓM s. n. instrument folosit în histotomie. (< fr.
histotome)
histotom (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))histotóm s. n., pl.
histotoame (histotomuri)histotom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)histotóm s. n.,
pl. histotómuri