histochimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din
fr. histochimie.histochimie (Dicționar de neologisme, 1986)HISTOCHIMÍE s.f. Studiul chimic al substanțelor care intră în compoziția celulei și a țesuturilor organismului. [Gen.
-iei. / < fr.
histochimie].
histochimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTOCHÍMIE s. f. studiul compoziției chimice și al metabolismelor celulelor și țesuturilor organismului. (< fr.
histochimie)
histochimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)histochimíe s. f.,
art. histochimía, g.-d. histochimíi, art. histochimíei