histoautoradiografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTOAUTORADIOGRAFÍE, histoautoradiografii, s. f. Metodă modernă de studiu al preparatelor histologice, în care se utilizează o peliculă radiografică marcată cu izotopi radioactivi, fixată în secțiune. [
Pr.:
-to-a-u-to-ra-di-o-] – Din
fr. histoautoradiographie.histoautoradiografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!histoautoradiografíe (-to-a-u-, -di-o-gra-) s. f.,
g.-d. art. histoautoradiografíei; pl. histoautoradiografíi