histiocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [
Pr.:
-ti-o-] – Din
fr. histiocyte.histiocit (Dicționar de neologisme, 1986)HISTIOCÍT s.n. (
Biol.) Celulă macrofagă a țesutului conjunctiv. [Pron.
-ti-o-. / < fr.
histiocyte, cf. gr.
histos – țesut,
kytos – celulă].
histiocit (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTIOCÍT s. n. celulă macrofagă a țesutului conjunctiv, din histioblast. (< fr.
histiocyte)
histiocit (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))histiocít s. m., pl.
histiocițihistiocit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)histiocít (-ti-o-) s. n.,
pl. histiocíte