hirtă - explicat in DEX

hirtă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.

hirtă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte

hirtă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hirtă f. Mold. a patra parte dintr’un pogon: o hirtă de loc AL. [V. firtă].