hirudineu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIRUDINÉU, hirudinei, s. m. (La
pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge
(Hirudinea); (și la
sg.) animal care face parte din această clasă. – Din
fr. hirudinées.hirudineu (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))hirudinéu s. m., pl.
hirudineihirudineu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hirudinéu s. n.,
art. hirudinéul; pl. hirudinée