hipomanție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOMANȚÍE s. f. Practică a
prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din
fr. hippomancie.hipomanție (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și mișcările unor cai sacri. [Gen.
-iei. / < fr.
hippomancie, cf. gr.
hippos – cal,
manteia – prevestire].
hipomanție (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOMANȚÍE s. f. (la vechii celți) artă a prezicerii după nechezatul și mișcările unor cai sacri. (< fr.
hippomancie)
hipomanție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipomanțíe s. f.,
art. hipomanțía, g.-d. hipomanțíi, art. hipomanțíei