hipologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOLOGÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului, cu descrierea și cu clasificarea speciilor și a raselor de cai, precum și cu metodele de întreținere, de ameliorare și de dresare a cailor. – Din
fr. hippologie.hipologie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studierea calului. [Gen.
-iei. / < fr.
hippologie, cf. gr.
hippos – cal,
logos – știință].
hipologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOLOGÍE s. f. disciplină care studiază anatomia și fiziologia calului, precum și metodele de ameliorare și dresare a cailor. (< fr.
hippologie)
hipologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipologíe s. f.,
art. hipología, g.-d. hipologíi, art. hipologíeihipologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hipologie f. istoria naturală a calului.