prezice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZÍCE, prezic, vb. III.
Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). –
Pre1- +
zice (după
fr. prédire).prezice (Dicționar de neologisme, 1986)PREZÍCE vb. III. tr. A prevesti. [P.i.
prezíc. / după fr.
prédire].
prezice (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREZÍCE vb. tr. a prevesti. (după fr.
prédire)
prezice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezíce (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. prezíc, 1
pl. prezícem, 2
pl. prezíceți; imper. 2
sg. prezí, neg. nu prezíce; part. prezísprezice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prezice v. a anunța dinainte:
eclipsele se pot prezice cu siguranță.