himen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIMÉN, himene, s. n. Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului. [
Acc. și:
hímen] – Din
fr.,
lat. hymen.himen (Dicționar de neologisme, 1986)HIMÉN s.n. 1. (
Anat.) Membrană, care acoperă orificiul extern al vaginului.
2. Himeniu.
3. (
Fig.) Căsătorie. [Pl.
-nuri, -ne, var.
imen s.n. / < fr.
hymen, lat., gr.
hymen – membrană].
himen (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIMÉN1 / HÍMEN s. n. 1. membrană care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. himeniu. (< fr.
hymen)
himen (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIMEN2(O)- elem. „membrană”, „himeniu”. (< fr.
hymén/o/-, cf.
lat., gr.
hymen)
himen (Dicționaru limbii românești, 1939)*hímen, V.
imen.himen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIMÉN (‹
fr. {i}; {s}
gr. hymen „membrană”)
s. n. 1. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine.
2. (
BOT.) Stratul superficial fertil al corpului de fructificație la ciupercile superioare, alcătuit din asce sau bazidii, în care se formează ascospori, respectiv bazidiospori.
himen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hímen s. n.,
pl. hímenehimen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)himen n. (poetic) căsătorie.