himeneu (Dicționar de neologisme, 1986)HIMENÉU s.f. (
Poet.) Căsătorie. ♦ Imn de nuntă (la romani). [Pron.
-neu. / < fr.
hyménée, lat.
hymenaeus, cf.
Hymen – zeul căsătoriei la greci].
himeneu (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIMENÉU s. f. 1. (poet.) căsătorie. 2. imn de nuntă (la romani). (< fr.
hyménée, lat.
hymenaeus)
himeneu (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Himeneu =
Hymen(aeus).himeneu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIMENEU (HYMENAOIS) (în mitologia greacă), zeul căsătoriei. Fiul lui Apolo și al unei muze (Clio sau Caliope). Conducător al cortegiilor nupțiale și al cântecelor de nuntă. Reprezentat ca un tânăr frumos, împodobit cu ghirlande de flori și cu o torță în mână.
himeneu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)himenéu s. n.,
art. himenéul; pl. himenéuri