hilozoism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HILOZOÍSM s. n. Teorie potrivit căreia întreaga materie ar fi vie, însuflețită, având capacitatea de a simți și de a gândi. – Din
fr. hylozoïsme.hilozoism (Dicționar de neologisme, 1986)HILOZOÍSM s.n. (
Fil.) Teorie care atribuie viață tuturor lucrurilor din natură, capacitatea de a simți și de a gândi. [Pron.
-zo-ism. / < fr.
hylozoïsme, cf. gr.
hyle – materie,
zoe – viață].
hilozoism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HILOZOÍSM s. n. teorie filozofică potrivit căreia toate lucrurile din natură au viață, capacitatea de a simți și de a gândi. (< fr.
hylozoïsme)
hilozoism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HILOZOÍSM (
HYLOZOISM) (‹
fr. {i}; {s}
gr. hyle „materie” +
zoe „viață”)
s. n. Doctrină filozofică potrivit căreia întreaga natură este înzestrată cu viață.
H. a susținut, într-o formă primară (brută), de unii dintre filozofii presocratici (Thales, Anaximene, Heraclit) și de stoicii greci, iar într-o formă spiritualistă, de gânditori ai Renașterii (B. Telesio,
G. Bruno) și de platonicienii de la Cambridge. E.H. Haeckel a elaborat o formă materialistă de
h.hilozoism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hilozoísm s. n.