hienă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIÉNĂ, hiene, s. f. Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre
(Hyaena hyaena). ♦
Fig. Om ticălos, nemernic, mizerabil. [
Pr.:
hi-e-] – Din
fr. hyène, lat. hyaena.hienă (Dicționar de neologisme, 1986)HIÉNĂ s.f. 1. Mamifer carnivor care trăiește în Africa și în Asia și se hrănește în special cu cadavre.
2. (
Fig.) Om rău, feroce; om josnic. [Pron.
hi-e-. / < fr.
hyène, cf. gr.
hyaina <
hys – porc].
hienă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIÉNĂ s. f. 1. mamifer carnivor din Africa și Asia, care se hrănește în special cu cadavre. 2. (fig.) om rău, feroce; om josnic. (< fr.
hyène, lat.
hyaena)
hienă (Dicționaru limbii românești, 1939)*hiénă f., pl.
e (vgr.
῾ýaina, scroafă, hienă, d.
῾ýs, porc; lat.
hyáena). O feară [!] din neamul lupuluĭ și cam asemenea cu el, dar ceva maĭ înaltă la umerĭ.
Fig. Persoană feroce și josnică. – Hiena are coamă cam ca porcu, păr vărgat saŭ pătat și trăĭește în Africa și Asia. Umblă noaptea, atacă rar omu, mănîncă mortăcĭunĭ și dezgroapă cadavrele.
hienă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIÉNĂ (‹
fr.,
lat.)
s. f. Mamifer carnivor, asemănător canidelor, cu blană cenușie-tărcată, cu gât gros, urechi golașe și picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare (
Hyaena hyaena). Cântărește între 34 și 79 kg și are o lungime de 0,9-1,8 m (inclusiv coada). Animal nocturn, trăiește în Africa și Asia și se hrănește mai ales cu cadavre. ♦
Fig. Om ticălos, nemernic.
hienă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hiénă (hi-e-) s. f.,
g.-d. art. hiénei; pl. hiénehienă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hienă f. mamifer carnivor din Azia și Africa, pătrunde noaptea în cimitire și desgroapă morții.