hieratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIERÁTIC, -Ă, hieratici, -ce, adj. 1. Care ține de lucruri sfinte.
2. (În sintagma)
Scriere hieratică = scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor.
3. (În artă; despre concepții, orientări, realizări etc.) Care reprezintă sau susține reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. [
Pr.:
hi-e-] – Din
fr. hiératique, lat. hieraticus.hieratic (Dicționar de neologisme, 1986)HIERÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la lucruri sfinte. ♦ De preot, preoțesc. ◊
Scriere hieratică = unul dintre felurile de scriere ale vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate).
2. (
Arte) Rigid, static, înțepenit. [Pron.
hi-e-. / < fr.
hiératique, gr.
hieratikos].
hieratic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIERÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la lucruri sfinte. ◊ de preot, preoțesc. ♦ scriere ~ă = scriere a vechilor egipteni (cu hieroglife cursive și simplificate). 2. (în artă, despre concepții, orientări, atitudini) rigid, static; stilizat. (< fr.
hiératique, lat.
hieraticus, gr.
hieratikos)
hieratic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIERÁTIC,-Ă (‹
lat. hieraticus, gr. hieratikos)
adj. 1. Care ține de lucruri sfinte. ◊
Artă h. = pictură sau sculptură în care personajele reprezentate au atitudini solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele bisericești (
ex. sculptura figurativă egipteană, pictura bizantină).
2. Scriere h. = scriere cursivă în Egiptul antic, derivată din scrierea hieroglifică. A fost înlocuită, începând cu
sec. 7
î. Hr., cu scrierea demotică.
3. Care pare impus de un ritual; solemn.
hieratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hierátic (sacerdotal, solemn)
(hi-e-) adj. m.,
pl. hierátici; f. hierátică, pl. hieráticehieratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hieratic a. privitor la cele sfinte:
scrisoare hieratică, cea cunoscută numai de preoții egipteni.