hidromanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROMANÍE, hidromanii, s. f. (
Med.) Tulburare psihică caracterizată prin tendința de sinucidere prin înec. – Din
fr. hydromanie.hidromanie (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROMANÍE s.f. (
Med.) Tendință irezistibilă de a se arunca în apă. [Gen.
-iei. / < fr.
hydromanie, cf. gr.
hydor – apă,
mania – nebunie].
hidromanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROMANÍE s. f. tendință irezistibilă de a se arunca în apă. (< fr.
hydromanie)
hidromanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidromaníe (hi-dro-) s. f.,
art. hidromanía, g.-d. hidromaníi, art. hidromaníei