hidrologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROLOGÍE s. f. Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre, legile generale care dirijează procesele din hidrosferă, influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă, precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice, în vederea folosirii lor
Vezi nota raționale în economie. – Din
fr. hydrologie.hidrologie (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROLOGÍE s.f. Ramură a geografiei fizice care studiază proprietățile apelor din natură, legile generale sub acțiunea cărora se petrec procesele hidrologice și influența reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă și biosferă. [Gen.
-iei. / < fr.
hydrologie, cf. gr.
hydor – apă,
logos – studiu].
hidrologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROLOGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile mecanice, fizice și chimice ale apelor de la suprafața scoarței terestre. 2. studiul terapeutic al apelor minerale. (< fr.
hydrologie)
hidrologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDROLOGÍE (‹
fr. {i}; {s}
hidro- +
gr. logos „studiu”)
s. f. Știință care studiază originea apelor continentale și marine, proprietățile fizico-chimice, dinamica lor, raporturile cu celelalte geosfere, circuitul apei în natură, în vederea folosirii lor raționale. Cuprinde: oceanografia, limnologia, telmatologia (mlaștinile), potamologia (
h. fluviatilă), glaciologia, hidrometria.
hidrologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrologíe (hi-dro-) s. f.,
art. hidrología, g.-d. hidrologíi, art. hidrologíei