hidromecanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact.
2. Adj. Care aparține hidromecanicii (
1), care se referă la hidromecanică. – Din
fr. hydromécanique.hidromecanic (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la hidromecanică. [Cf. fr.
hydromécanique].
hidromecanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROMECÁNIC, -Ă I.
adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr.
hydromécanique)
hidromecanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, adj. 2. Care aparține hidromecanicii (
1), care se referă la hidromecanică. – Din
fr. hydromécanique.hidromecanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidromecánic (hi-dro-) adj. m.,
pl. hidromecánici; f. hidromecánică, pl. hidromecánice