hici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)híci adv. – În nici un caz, nici în ruptul capului. –
Var. hîci, hăci. Tc. (
per.)
hiç (Șeineanu, II, 216; Lokotsch 860),
cf. alb.,
bg.,
sb. hic.hicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)hicĭ adv. (turc. [d. pers.]
hič, nimic, de loc: alb. bg. sîrb.
hič).
Mold. Munt. Olt. Rar azĭ. De loc, nicĭ de cum:
n´avem lemne nicĭ hicĭ, mîncare nu e hicĭ.