hiclenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HICLENÍE, hiclenii, s. f. Denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei. –
Hiclean +
suf. -ie.hiclenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hicleníe (trădare) (
înv.)
(hi-cle-) s. f.,
art. hiclenía, g.-d. art. hicleníei; pl. hicleníi, art. hicleníile