hibridizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIBRIDIZÁRE, hibridizări, s. f. Acțiunea de
a hibridiza și rezultatul ei; hibridare; hibridație. –
V. hibridiza. Cf. rus. ghibridizațiia.hibridizare (Dicționar de neologisme, 1986)HIBRIDIZÁRE s.f. Hibridare. [<
bibridiza].
hibridizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIBRIDIZÁRE (‹
engl. hybridization {i})
s. f. (
CHIM.) Fenomen prin care, dintr-un număr de orbitali atomici de energie și geometrie diferită, se obține, prin contopire, același număr de orbitali cu energie și geometrie identică, numiți orbitali degenrați sau hibridizați.
hibridizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hibridizáre (hi-bri-) s. f.,
g.-d. art. hibridizắrii; pl. hibridizắri