heptagon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEPTAGÓN, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. – Din
fr. heptagone.heptagon (Dicționar de neologisme, 1986)HEPTAGÓN s.n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. [< fr.
heptagone, cf. gr.
hepta – șapte,
gonia – unghi].
heptagon (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEPTAGÓN s. n. poligon cu șapte laturi. (< fr.
heptagone)
heptagon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heptagón s. n.,
pl. heptagoáne