heptaedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEPTAÉDRU, heptaedre, s. n. Corp geometric cu șapte fețe. – Din
fr. heptaèdre.heptaedru (Dicționar de neologisme, 1986)HEPTAÉDRU s.n. Poliedru cu șapte fețe. [Pron.
-ta-e-. / < fr.
heptaèdre, cf. gr.
hepta – șapte,
hedra – față].
heptaedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEPTAÉDRU s. n. poliedru cu șapte fețe. (< fr.
heptaèdre)
heptaedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heptaédru (-e-dru) s. n.,
art. heptaédrul; pl. heptaédre