heptacord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HEPTACÓRD, heptacorduri, s. n. Liră cu șapte coarde la vechii greci. – Din
fr. heptacorde.heptacord (Dicționar de neologisme, 1986)HEPTACÓRD s.n. Liră cu șapte coarde, la vechii greci. [< fr.
heptacorde, cf. gr.
hepta – șapte, lat.
corda – coardă].
heptacord (Marele dicționar de neologisme, 2000)HEPTACÓRD s. n. 1. liră antică cu șapte coarde. 2. scară muzicală de șapte trepte diatonice. (< fr.
heptacorde)
heptacord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heptacórd s. n.,
pl. heptacórduri