helio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIO- Element de compunere care înseamnă „privitor la soare, la lumina soarelui”, „care aparține soarelui” și care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din
fr. hélio-.helio (Dicționar de neologisme, 1986)HELIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) soare”, „lumină”. [Pron.
-li-o-. / < fr.
hélio-, cf. gr.
helios – soare].
helio (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELI(O)-, -HELÍE elem. „Soare”, „lumină”. (< fr.
héli/o/-, -hélie, cf.
gr. helios)
helio (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIO- elem. heli(o)-.
helio (Dicționaru limbii românești, 1939)*helio-, transcrierea latină a grecesculuĭ
῾elio-.