heliocentrism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HELIOCENTRÍSM s. n. Sistemul heliocentric. [
Pr.:
-li-o-] – Din
fr. héliocentrisme.heliocentrism (Dicționar de neologisme, 1986)HELIOCENTRÍSM s.n. (
Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron.
-li-o-. / < fr.
héliocentrisme, cf. gr.
helios – soare,
kentron – centru].
heliocentrism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HELIOCENTRÍSM s. n. concepție fundamentată de Copernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric. (< fr.
héliocentrisme)
heliocentrism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HELIOCENTRÍSM (‹
fr.)
s. n. Concepție cosmogonică conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său.
H. a fost conceput pentru prima oară de Aristarh din Samos (în 265
î. Hr.), fundamentat de Copernic (1543) și dezvoltat de Kepler (1609), Galilei (1613), Newton (1687) ș.a.
heliocentrism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)heliocentrísm (-li-o-) s. n.