havuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAVÚZ, havuzuri (havuze), s. n. Bazin de apă descoperit, construit în parcuri, în scuaruri etc., din piatră sau din beton, de obicei cu fântână arteziană în interior; fântână arteziană. – Din
tc. havuz.havuz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)havúz (havúzuri), s. n. –
1. Bazin de apă descoperit. –
2. Fîntînă arteziană. –
Var. avuz. –
Mr. hăvuză. Tc. havuz (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 846; Ronzevalle 82),
cf. ngr. χαβούζα,
bg. havuz.havuz (Dicționaru limbii românești, 1939)havúz și
avúz n., pl.
urĭ (turc.
havuz, d. ar.
havz; ngr.
havúzi, bg.
havuz). Basin [!] cu apă țîșnitoare într´o pĭață saŭ într´o grădină. V.
șadîrvan.havuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)havúz s. n.,
pl. havúzurihavuz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)havuz n.
1. basin:
în havuzul de porfir BOL.;
2. fântână țișnitoare:
havuzul din lacul dela Cișmegiu. [Turc. HAVUZ].