havadiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HAVADÍȘ, havadișuri, s. n. (
Înv.) Noutate, veste, știre. –
Tc. havadis.havadiș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)havadíș (havadíșuri), s. n. – Știre, raport.
Tc. havadis (Șeineanu, III, 62).
Sec. XVIII,
înv.havadiș (Dicționaru limbii românești, 1939)havadíș n., pl.
urĭ (turc. [d. ar.]
havadis, noutățĭ, evenimente, nenorocirĭ).
Vechĭ. Noutate, știre, informațiune (defavorabilă).
havadiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)havadiș n. noutate, știre (mai ales rea):
apoi încep havadișurile FIL. [Turc. HAVADIS, eveniment].