hava (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAVÁ, havez, vb. I.
Tranz. A săpa cu haveza făgașe într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a ușura desprinderea materialului din masiv. – Din
fr. haver.hava (Dicționar de neologisme, 1986)HAVÁ vb. I. tr. A tăia cu haveza făgașe în zăcămintele în curs de exploatare pentru a ușura extragerea materialului. [< fr.
haver].
hava (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAVÁ vb. tr. a tăia cu haveza făgașe în zăcămintele în curs de exploatare. (< fr.
haver)
hava (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)havá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
haveáză