harșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARȘÁ, harșale, s. f. (
Înv.) Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa. – Din
tc. hașa.harșa (Dicționaru limbii românești, 1939)harșá și
arșá f. (turc.
hașa, d. ar.
ghašiĭe).
Vechĭ. Cĭoltar, șabracă, postav ornat care acopere șaŭa.
harșa (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HARȘA (HARSHAVARDHANA), conducător al statului din N Indiei, (
c. 606/607-647), care, prin cuceriri, a pus bazele unui mare imperiu, cuprinzând Valea Gangelui, Orissa și o parte a Indiei Centrale, cu capitala la Kanauj. Cunoscut ca literat și protector al artelor.
harșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)harșá (
înv.)
s. f.,
art. harșáua, g.-d. art. harșálei; pl. harșále, art. harșáleleharșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harșà f. pătură mai fină ce se pune pe șeaua calului:
caii domnești acoperiți cu grele harșale OD. [Turc. HAȘA].