harș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARȘ interj. V. hârști.harș (Dicționaru limbii românești, 1939)harș saŭ
harșt și
hîrș saŭ
hîrștĭ interj. care arată huĭetu uneĭ lovirĭ răpezĭ [!] cu palma, al tăĭeriĭ răpezĭ, al uneĭ mînĭ trase răpede ș. a.:
Harș: ĭ-a și tăĭat capu! Harș: m´am fript! V.
jart.harș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harș (harșt !) int. exprimă sgomotul lovirii:
harș, să-i tai capul.