haraci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din
tc. haraç.haraci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)haráci (haráciuri), s. n. – Tribut; mai cu seamă cel plătit de Principate imperiului turc, din
sec. XV pînă in
sec. XIX, cu puține întreruperi. –
Mr. hărace. Tc. harac (Roesler 606; Șeineanu, II, 206; Ronzevalle 589,
cf. ngr. χαράτσι,
alb.,
bg. harac, mag. harács. –
Der. haracciu, s. m. (strîngător de biruri), din
tc. haracci; hărăcer, s. m. (perceptor), ambele
înv.haracĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)harácĭ n., pl.
ĭurĭ (turc.
harač, ar.
harağ, d. vgr.
haragé, háragma, săpătură, impresiune pe o monetă [!], d.
harasso, gravez; ngr.
harádzi, alb. bg. sîrb.
harač și
arač, pol.
haracz, ung.
harács. V.
harah). Tributu impus de Turcĭ țărilor româneștĭ odinioară. – În Țara Românească tributu data de la Mircea, care la 1391 se obligase să dea Porțiĭ o sumă de 3000 de galbenĭ numită
peșcheș, adică dar saŭ „omagiŭ”, ĭar în Moldova de la 1511, cînd Bogdan s´a obligat să ofere un peșcheș de 4000 de galbenĭ și 24 de șoĭmĭ luĭ Selim I. Din
peșcheș, deveni cu timpu
haracĭ (tribut). Supt [!] Vlad Țepeș (1460) ajunse la 10,000, supt Petru Șchĭopu la 40,000, supt Ĭon-Vodă la 60,000, apoĭ se sui la 100,000 în ultima domnie a luĭ Petru Șchĭopu și tot spori pînă la o sumă ilimitată [!] supt Fanarioțĭ. Pin [!] firmanele de la 1792 și 1802 haracĭu se fixă p. Țara Rom. la 619 pungĭ (309,500 de leĭ), ĭar p. Mold. la 135 de pungĭ și 445 de leĭ (67,945 de leĭ). Ultima dată fu fixat la 1835 (3,000,000 de leĭ p. amîndoŭă țările). Supt Cuza nu s´a maĭ plătit, ĭar prin războĭu de la 1877 a fost șters oficial (Șăin. Infl. Or.).
haraci (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HARÁCI (‹
tc.)
s. n. 1. Tribut anual plătit sultanului de către țările vasale. Țara Românească, Moldova și Transilvania au plătit prima oară
h. în 1415, 1456 și, respectiv, 1542.
2. Una dintre cele patru rate în care se achitau dările; era numită și
seama cea mică.haraci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haráci s. n.,
pl. haráciuri