harachiri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARACHÍRI s. n. Sinucidere prin
spintecarea pântecelui, practicată în Japonia, în special de samurai, în caz de înfrângere, dezonoare sau de condamnare la moarte. – Din
fr. hara-kiri.harachiri (Dicționar de neologisme, 1986)HARACHÍRI s.n. Sinucidere prin tăierea pântecelui cu pumnalul, practicată în Japonia. [< fr., jap.
hara-kiri].
harachiri (Marele dicționar de neologisme, 2000)HARACHÍRI s. n. sinucidere rituală prin tăierea pântecului cu pumnalul, practicată în Japonia; seppuku. (< fr.
hara-kiri)
harachiri (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HARACHÍRI (HARAKÍRI) (‹
fr.; japonezul
hara „stomac” +
kiri „tăiere”)
s. n. Ritual japonez sinucigaș, datând din
sec. 12, care constă în spintecarea pântecelui; practicat în special de către samurai, în caz de înfrângere, dezonoare sau condamnare la moarte. Actul se săvârșea în fața unui asistent care, la rândul lui, putea să intervină, decapitându-l pe samurai, pentru a-i scurta agonia. Practica a fost abolită în 1868. Termenul este folosit mai ales de europeni, denumirea tradițională japoneză fiind
seppuku.harachiri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)harachíri (-chi-ri) s. n.