harțag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARȚÁG, harțaguri, s. n. V. arțag.harțag (Dicționaru limbii românești, 1939)harțág n., pl.
urĭ (ung.
harcag, întîlnire, încăĭerare, luptă).
Vechĭ. Încăĭerare, harță.
Azĭ. Est. Gust de ceartă.
Tot arțagu îșĭ are pîrțagu (Triv.), unu gata de ceartă dă peste altu care-l învață minte. – În vest
arțag, în Ban.
hărțag.harțag (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)harțag n. Mold. V.
arțag.