hapsân (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAPSẤN, -Ă, hapsâni, -e, adj. (Adesea substantivat)
1. Rău la inimă, hain, câinos.
2. Lacom (de bani, de mâncare etc.); avid, rapace. [
Var.:
hapsín, -ă adj.] –
Cf. magh. habzsi.hapsân (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hapsấn adj. m.,
pl. hapsấni; f. hapsấnă, pl. hapsấnehapsân (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hapsân a. Mold.
1. lacom la mâncare, la treabă:
moșneagul pofticios și hapsân CR.:
2. cumplit, tiran:
măi, că hapsân îi șătrarul! AL.;
3. se zice de oile care stau rău la muls. [Ung. HAPSZI, lacom].