happyend (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAPPY-END s. n. Sfârșit, epilog fericit al (acțiunii) unei opere dramatice, cinematografice etc. [
Pr.:
hépiend] – Din
engl. happy-end[ing].
happyend (Dicționar de neologisme, 1986)HAPPY-END s.n. (
Anglicism) Sfârșit fericit. [Pron.
hepi-. / < engl.
happy-end].
happyend (Marele dicționar de neologisme, 2000)HAPPY-END HÉPI-/ s. n. rezolvarea favorabilă a unei situații dramatice în care sunt prinse personajele principale; sfârșit fericit. (< engl.
happy-end)
happyend (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HAPPY END [hæpi end] (‹
engl. happy „fericit” +
end „sfârșit”)
s. n. Deznodământ fericit al unei întâmplări, al unei acțiuni.