hapciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAPCIÚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de strănut. – Onomatopee.
hapciŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)hapcíŭ saŭ
-cĭú interj. care arată strănutatu.
hapciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hapciú/hapcíu interj.