hanâmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HANÂMĂ, hanâme, s. f. (
Înv.) Femeie din aristocrația turcă. – Din
tc. hanem.hanâmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hanấmă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. hanấmei; pl. hanấmehanâmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hanâmă f. damă nobilă turcă:
cântă din gură și din tambură întocmai ca o hanâmă de saraiu FIL. [Turc. HANYM, lit. prințesă, fiică de Han].