hambar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie în care se păstrează diferite produse agricole, în special cereale; grânar, jitniță. ♦ Magazie mică (în podul morii) în care se toarnă cerealele date ca plată pentru măcinat.
2. (
Reg.) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele.
3. Loc pe un vapor unde se depozitează mărfurile transportate; cală. [
Var.:
ambár s. n.] – Din
magh. hambár, bg. hambar.hambar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hambár (hambáre), s. n. –
1. Magazie de grîne, grînar. –
2. Covată, albie. –
3. (Înv.) Cală. –
4. (
Arg.) Tabacheră. –
Mr. ambare, megl. ambar. Tc. (
per.)
ambar (Hesseling 38; Șeineanu, II, 202; Lokotsch 777; Berneker 28),
cf. ngr. ὰμπάρι „cală”,
alb.,
bg.,
sb.,
rut.,
rus. ambar, mag. hámbár (
cf. Gáldi,
Dict., 92).
hambar (Dicționaru limbii românești, 1939)hambár n., pl.
e (turc. [d. pers.]
ambar, hambar, de unde și ngr.
ambári [scris
ampári], alb. sîrb. bg. rut. rus. pol.
ambar. Cp. și cu fr.
hangar, șopron. V. și
angara). Mare magazie de ținut grîne.
Munt. Trans. (și
ambar). Mare ladă de ținut grîne saŭ mălaĭ. V.
coșar, leasă, jitniță, sîsîĭac, stodoală.hambar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hambár s. n.,
pl. hambárehambar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hambar n.
1. magazie de grâne:
scutură hambarele, mătură coșarele POP.;
2. odaie de rezervă la țărani pentru producte agricole, verdețuri, animale domestice;
3. cutie mare de lemn de fag făcând parte din bucătăria săteanului.
Hambarul joacă un rol însemnat în genere pentru bucatele câmpului, pe când
coșarul, pătulul și
sâsiacul (cest din urmă special Moldovei) sunt rezervate pentru depunerea porumbului. [Turc. (H)AMBAR, rezervoriu, depozit].