hamal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAMÁL, hamali, s. m. Muncitor care transportă poveri (în porturi și în gări). ◊
Expr. (A munci) ca un hamal = (a munci) din greu, până la istovire. – Din
tc. hamal.hamal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hamál (hamáli), s. m. – Muncitor care transportă poveri. –
Var. (
Mold.)
mahal. Mr. hămal. Tc. hamal, din
arab. hammâl, cf. per. cuman. chamal (Șeineanu, II, 201; Lokotsch 806; Ronzevalle 82),
cf. genov. camallo, sp. alhamel (Corominas, I, 125),
ngr. χαμάλης,
alb. hamal, sb. amal, bg. hamalin. –
Der. hamalesc, adj. (de hamali);
hamalîc, s. n. (îndeletnicirea de hamal), din
tc. ham(m)alik, mr. hămăliche; măhălit, s. n. (
Mold., îndeletnicirea de hamal);
măhălos, adj. (dezordonat), prin încrucișare cu
mătăhălos.hamal (Dicționaru limbii românești, 1939)hamál m., pl.
lĭ (turc.
hammal, pop.
hamal, d. ar.
al-hammâl; ngr.
hamális, alb.
hamál, pol.
hamal, bg. sîrb.
hamalin; sp.
alhamel). Transportator cu mîna, cu spinarea orĭ cu roaba, ca aceĭa care duc geamantanele, cuferele și saciĭ în gărĭ și´n porturĭ. – În Mold. și
mahal.hamal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hamál s. m.,
pl. hamálihamal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hamal m. cel ce poartă greutăți în spinare. [Turc. HAMAL].