hală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁLĂ1, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită.
2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestații sportive, culturale, pentru expoziții etc. – Din
fr. halle, germ. Halle.hală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁLĂ2, hale, s. f. (
Reg.)
1. Vijelie.
2. Monstru, dihanie, arătare.
3. (La
pl.) Păsări de curte. – Din
scr.,
bg. hala.hală (Dicționar de neologisme, 1986)HÁLĂ s.f. 1. Piață acoperită.
2. Sală mare amenajată pentru expoziții, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr.
halle, cf. germ.
Halle].
hală (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÁLĂ s. f. 1. piață acoperită.
2. construcție de dimensiuni mari, acoperită, cu una sau mai multe deschideri, folosită în scopuri industriale, ca depozit, expoziție etc. (< fr.
halle, germ.
Halle)
hală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hálă (hále), s. f. –
1. Piață acoperită. –
2. Acoperiș, copertină.
Fr. halle. –
Der. halagiu, s. m. (vînzător de piață), cu
suf. -
giu (Iordan,
BL, IX, 53).
hală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hálă (hále), s. f. –
1. Uragan, furtună, vijelie. –
2. Groază, spaimă, teroare. –
3. Spirit rău. –
4. Monstru, fiară. –
5. (
Pl.) Păsări de curte.
Sl. (
bg.,
sb.)
hala (Conev 37 și 106; DAR). –
Der. haliță, s. f. (femeie stricată);
hăluit, adj. (damblagiu);
hoală, s. f. (pasăre de pradă);
holă, s. f. (
Trans., cîine).
hală (Dicționaru limbii românești, 1939)1) hálă f., pl.
e (bg. sîrb.
hala, zmeŭ din poveștĭ).
Vest. Monstru, dihanie, namilă (V.
buzguzoĭ). Vijălie [!]. – În Mold. sud
a da hala (adv.), a da ĭama, a prăda tot.
hală (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *hálă f., pl.
e (fr.
halle, d. germ.
halle). Pĭață (tîrg) acoperită:
hală de pește, de zarzavat.hală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hálă s. f.,
g.-d. art. hálei; pl. hálehală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hală f. piață, mai ales acoperită:
hală centrală (= fr.
halle).