halva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALVÁ, (rar)
halvale, s. f. Produs alimentar dulce, cu o mare valoare nutritivă, preparat din tahân sau din semințe de floarea-soarelui și din zahăr, eventual cu adaos de alviță. – Din
tc. halva.halva (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)HALVÁ s.f. Produs alimentar specific țărilor orientale, făcut din pastă de susan (tahân); halvaua poate fi simplă (de culoare gălbuie) sau marmorată cu adaos de arahide, migdale, fistic sau cacao; ca surogat se folosește și pasta din semințe de floarea-soarelui.
halva (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)halvá (halvále), s. f. – Alviță asemănătoare cu cea din Jijona. –
Var. alva. Mr. hălvă. Tc. halva (Șeineanu, II, 200; Lokotsch 804; Ronzevalle 82),
cf. ngr. χαλβᾶς,
bg.,
sb.,
rus. chalvá. –
Der. (h)alviță, s. f. (alviță asemănătoare cu cea din Alicante);
halvagiu, s. m. (persoană care face halva), din
tc. halvaci, cf. bg. halvadžiia, sb. halvağija.halva (Dicționaru limbii românești, 1939)halvá f. (turc.
halvá, pop.
helva, d. ar.
al-helâva; ngr.
halvâs, bg.
halva; pg.
alféloa, un fel de dulceață). Un fel de alviță năhutie făcută din tahîn cu zahăr.
Halva turcească, o prăjitură cafenie moale făcută din făină prăjită în unt, opărită cu sirop de zahăr și presărată cu scorțișoară. – În Mold. nord
alva.halva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)halvá s. f., art
halváua, g.-d. art. halválei; (sorturi)
pl. halvále, art. halválelehalvà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)halvà f. prăjitură de făină arsă și miere ori din zahăr cu tahân (servind și ca mâncare de post):
halva de Adrianopole. [Turc. HALVA, lit. dulceață].