halucinatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALUCINATÓRIU, -IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinații; halucinant.
2. Care ține de halucinație. – Din
fr. hallucinatoire.halucinatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)HALUCINATÓRIU, -IE adj. Care ține de halucinație. [Pron.
-riu. / < fr.
hallucinatoire].
halucinatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALUCINATÓRIU, -IE adj. care ține de halucinații. (< fr.
hallucinatoire)
halucinatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*halucinatóriu [
riu pron. riu]
adj. m.,
f. halucinatórie (-ri-e); pl. m. și
f. halucinatórii