halogenare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HALOGENÁRE, halogenări, s. f. Reacție chimică de introducere a halogenilor în molecula unui compus organic. –
V. halogena.halogenare (Dicționar de neologisme, 1986)HALOGENÁRE s.f. Reacție chimică de introducere a halogenilor într-o moleculă organică; halogenație. [<
halogena].
halogenare (Marele dicționar de neologisme, 2000)HALOGENÁRE s. f. reacție chimică de introducere a halogenilor într-o moleculă organică. (< halogena)
halogenare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HALOGENÁRE (‹ după
fr.)
s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de halogen în molecula unui compus organic. Se folosește (în special fluorurarea și clorurarea) la obținerea unor solvenți, freoni, polimeri, coloranți etc.
halogenare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)halogenáre s. f.,
g.-d. art. halogenắrii; pl. halogenắri