halbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÁLBĂ, halbe, s. f. Pahar special pentru bere, având o capacitate de o jumătate de litru;
p. ext. cantitate de bere dintr-un astfel de pahar. – Din
germ. Halbe.halbă (Dicționar de neologisme, 1986)HÁLBĂ s.f. Pahar cu o capacitate de o jumătate de litru; (
p. ext.) cantitatea de lichid care încape într-un astfel de pahar. [< germ.
Halbe].
halbă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÁLBĂ s. f. pahar de o jumătate de litru; cantitatea de lichid conținută. (< germ.
Halbe)
halbă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hálbă (hálbe), s. f. – Pahar de bere cu capacitatea de o jumătate de litru.
Germ. Halbe (Borcea 192). Este dublet al lui
olbă, s. f. (Banat, flacon, sticlă).
halbă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)halbă, halbe s. f. (deț.) țigară fumată pe jumătate.
halbă (Dicționaru limbii românești, 1939)*hálbă f., pl.
e (germ.
ein halbes [liter], jumătate [de litru]. Cp. cu
pol 1). Mare pahar de bere de vre-o jumătate de litru. Conținutu luĭ:
a bea o halbă.halbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hálbă s. f.,
g.-d. art. hálbei; pl. hálbehalbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)halbă f. o jumătate litru (de bere):
o halbă de bere. ISP. [Nemț. HALBE; termen introdus de chelnerii austriaci (v.
chelner și
țal)].