hagiografic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAGIOGRÁFIC, -Ă, hagiografici, -ce, adj. Care aparține hagiografiei, privitor la hagiografie, de hagiografie; hagiologic. [
Pr.:
-gi-o-] – Din
fr. hagiographique.hagiografic (Dicționar de neologisme, 1986)HAGIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la hagiografie. [Pron.
-gi-o-. / cf. fr.
hagiographique].
hagiografic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HAGIOGRÁFIC, -Ă (‹
fr.)
adj. 1. Referitor la viețile sfinților. ♦
Scriere h. = scriere bisericească despre viața, patimile și faptele sfinților canonizați de Bierica creștină. Ca gen literar s-a constituit în Bizanț. În literatura română veche, una dintre cele mai importante scrieri
h. este „Pătimirea sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou” de
Gr. Țamblac.
2. (Și adverbial;
peior.) Care laudă în mod exagerat, fără spirit critic.
hagiografic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hagiográfic (-gi-o-gra-) adj. m.,
pl. hagiográfici; f. hagiográfică, pl. hagiográfice