hagialâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HAGIALÂC, hagialâcuri, s. n. Pelerinaj făcut de un creștin sau de un mahomedan într-unul din locurile sfinte ale bisericii respective. – Din
tc. hacilik.hagialâc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)hagialâc, hagialâcuri
s. n. (glum.) casă / locuință unde se consumă întâlniri amoroase; locuință frecventată de prostituate.
hagialâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hagialấc (-gia-) s. n.,
pl. hagialấcurihagialâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hagialâc n. călătorie la locurile sfinte (a Turcilor la Meca, a creștinilor la Ierusalim):
ii se făcuse poftă de hagialâc GHICA. [Turc. HADJILYK].