giulgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIÚLGI, giulgiuri, s. n. V. giulgiu.giulgi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)giúlgi, -uri, (giolgiu, giolj, jolj), s.n. – Pânză subțire, transparentă, cu care se acoperă mortul; lințoliu: „Știu eu ce mi-i leacu, / Giolju și colacu” (Calendar 1980: 6). – Din magh. gyolcs (< germ. Kölsch).
gĭulgĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)gĭulgĭ și (Trans.)
gĭolgi n., pl.
urĭ (ung.
gyolcs). Lințoliu, pînză așternută peste ceva, cum ar fi peste un mort.
Fig. Un gĭulgĭ de zăpadă. V.
văl, pocrovăț.